Be the first one to write a review. Community Collections. Stefan Ciubotarasu. Ion Bocancea. Corina Constantinescu. Emanoil Petrut. Stefan a Petrei. Nicolae Venias. David Creanga. Eliza Petrachescu.
Aunt Marioara. Zoe Anghel Stanca. Mircea Constantinescu. Old Man Nichifor. Costache Sava. Priest Humulescu. Alexandru Azoitei.
Badita Vasile. Ion Henter. Priest Oslobanu. Mihai Mereuta. Church Deacon. Maria Cupcea. Sobrietatea dictata de o asemenea tehnica este in deplina concordanta cu tonul nostalgic al evocarii. Canta o privighetoare. Si canta cu glas duios, De picau frunzele jos, Si canta cu glas subtire Pentru-a noastra despartire; Si ofta si ciripea, Inima de t-o rupea! Argumentele invocate intr-o doara de Nica, pentru a sprijini "pardalnica de inima", care nu-1 lasa sa-siparaseasca "satul, cu tot farmecul frumusetilor lui Mama este "ahotnica" si-si "chihaie" si sotul sa-si dea copilul la scoala.
Ca sa fie mai convingatoare, ea apeleaza la elemente ale paremiologiei populare. Modul de expunere este acum dialogul: , " - Ioane, cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava!
Mai traiesc ei oamenii si fara popie. Pare-mi-se ca stii tu moarea mea. Sa nu ma faci, ia acuSi, sa ieu culeserul din ocnita si sa te dezmierd cat esti de mare. El se lupta cu gandul cum "sa-i poarte de cheltuiala"; caci "banii nu se culeg de la trunchi, ca surcelele"; spera ca prin invatatura fiul cel mare va deveni sprijin pentru "istia-. Eroul se obisnuieste, in. Nica se gandeste ca ar fi mai bine sa se duca la calugarie, "in Neamt, calugar la Secu". Dar nici calugarilor, o "adunatura de zamparagii duglisi, din toata lumea, cuibariti prin manastiri", nu le merge rau S-apoi atunci Cu deosebita subtilitate este vazuta, in final, moralitatea calu-garilor de la Secu si a calugaritelor de la Agapia din deal.
Punctul culminant al naratiunii este cel al plecarii de-acasa, plecare insotita de durerea despartirii de sat: "Si, scurta vorba, ne adunam, cu rudele lui Zaharia, cu ale mele, in ograda la mos Luca, sarutam noi mana parintilor, luandu-ne ramas bun cu ochii inecati in lacrimi, si, dupa ce ne suim in caruta, suparati si plansi, ca vai de noi, Luca Mosneagu, harabagiul nostru, da biciu cailor," Observam ca fraza este ampla, cadentata, cu parti simetrice care ii confera sonoritate.
Actiunea este adusa in prim plan de abundenta verbelor la prezent. Ceea ce caracterizeaza fraza, in fragmentul analizat, este folosirea frecventa a propozitiei temporale inaintea regentei, cu accentul pe propozitia regenta, principala: " Ce-a de-a treia secventa narativa prezinta drumul spre Socola, care dezvaluie o realitate de-acum un secol si jumatate, felul cum se realizau aceste calatorii din mediul rural spre oras.
Dupa cum se poate constata, este foarte bine precizata imaginea peisajului natal, cu elementele lui specifice, o imagine panoramica a peisajului de munte.
Trairile eroilor se contopesc cu miscarea naturii; contopirea este atat de stransa, incat avem sentimentul integrarii lor in circuitul cosmic: "- Ei, ei! Cu acest prilej, autorul face o ferma antiteza intre conditia omului de la munte - categorie careia ii apartin atat Luca mosneagu, cat si Creanga insusi - si aceea a celor ce traiesc la ses: "Cum treci Siretul, apa-i rea si lemnele pe sponci; iar vara te inadusi de caldura, si tantarii te chinuiesc amarnic.
N-as trai la camp. Doamne fereste! Halal pe la noi! Apeie-s dulci, limpezi ca cristalul si reci ca gheata; lemne, de-ajuns; vara, umbra si racoare in toate partile; oamenii, mai sanatosi, mai puternici, mai voinici si mai voiosi, iar nu ca isti de pe la camp, sarbezi la fata si zbarciti, de parca se hranesc numai cu ciuperci fripte, in toata viata lor". Viziunea folclorica trece opera lui Ion Creanga din zona realizarilor obiective in fabulos, fortand soarta prin solutii imaginare sau acceptand-o vesel si optimist, facand haz de necaz.
O sursa a rasului in fragmentul analizat o constituie chiar prezenta autorului in desfasurarea naratiunii, jucand propriul rol. Rasul face sa treaca, neobservata duiosia generata de reflectiile privind destinul sau. Este un ras egal, un ras sprijinit pe episoade intregi, ca la Homer De aceea, la Ion Creanga, bucuria povestirii este, nu o data, covarsita de ispita taifasului.
Trecerea de la naratiune la dialog se realizeaza in mod firesc, uneori fara nici un "protocol" scriitoricesc. Descoperim la personajele Amintirilor poate nu in aceeasi masura ca in Povesti o verva, o exuberanta verbala nemaipomenita, din care se alcatuiesc farmecul si savoarea fara pereche a dialogului. Suspensiile, exclamatiile, imprecatiile, interjectiile, particulele demon- strative, amenintarile si "zicerile" impanzesc textul, conferindu-i o vibratie puternica si neintrerupta In fragmentul analizat, Nica dialogheaza cu mama, cu Zaharia lui Gatlan, cu mos Luca.
Vom observa mai intai ca dialogul zvacneste tot timpul datorita imprecatiilor figura de stil care cuprinde un blestem , in a caror alcatuire lingvistica recunoastem lesne suculenta vorbirii populare. Resemnat cu soarta ce le-a fost harazita, Zaharia lui Gatlan zice cu intelepciune: "Fire-ar afurisit sa fie cine a mai desfiintat si catihetiile cele, tocmai acum in vremea noastra! Cand sa-ti petreci si tu tineretea, apuca-te de carturarie: parca are omul zece vieti!
Tot umbland noi din scoala in scoala, mai mult, ia, asa, «de frunza frasinelului», maine, poimaine avem sa ne trezim niste babalaci gubavi si oftigosi - numai buni de faciit popi, iesiti din Socola. Si trebuie precizat ca in Amintiri sunt prezente principalele categorii ale umorului, atat cel de situatie izvorat din fapte, intamplari sau cel de caracter provenit din felul de a fi al unor personaje , cat si cel de limbaj - prezent mai ales in ultimele doua capitole adolescentul manuieste mai bine limba, nu-1 mai intereseaza, in primul rand, faptele, este capabil de ironie si autoironie , O intamplare hazlie este aceea in care povestitorul insista, cu mijloace diferite, asupra precaritatii fizice a "zmeilor" lui Luca mosneagu: "Rogu-te mana mai tare, mos Luca, zic eu, sa nu se mai uite satul ca la urs la noi!
Observam ca epitetele, relativ sinonime, suit trei: "vlaguiti", "slabi", "ogarjiti". Primul si ultimul sunt insotite de determinante cu valoare de indici ai superlativului, realizati fie cu ajutorul unei comparatii "ca niste mati" , fie printr-o locutiune adverbiala "din cale- afara".
O aata constituit, siragul sinonimelor sporeste cu inca unul, caci termenul de comparatie mati are si el un epitet, foarte expresiv, "de cei lesinati" , asezat in relatie de sinonimie metaforica fata de ceilalti trei "vlaguiti", "slabi", "ogarjiti" Spiritul "nastratinesc" G. Calinescu se manifesta, - la Ion Creanga, prin voluptatea vorbirii aluzive si a ironiei sau prin "limbajul cotcaresc", termen inspirat de titlul uneia din povestirile cele mai caracteristice - Mos ISichifor Cotcariul.
Acestei anecdote, cu rolul de a inviora naratiunea, ii urmeaza comentariul scriitorului, ce devine parte componenta a expunerii: "Atat i-a trebuit lui mos Luca, s-apoi lasa pe dansul cate parastase si panaghii, toate i le-a radicai Calinescu observase ca de fapt "Amintirile si Povestile sunt parti narate dintr-o intocmire, dramatica cu un singur actor, monologica.
Creanga vorbeste ca un povestitor, ca un om care sta pe o lavita si istoriseste altora, fiind el insusi erou chiar in naratiunea obiectiva". Asa se explica faptul ca autorul ne face sa-i simtim fiinta risipita printre randurile intamplarilor relatate, prin schimbarea persoanei gramaticale. Rocada persoanei I cu a Ii-a se explica prin aceea ca, privita din perspectiva maturitatii, propria copilarie ne apare cufundata intr-un timp subiectiv enorm, care indreptateste dedublarea.
Procedeul autoadresarii partea a IV-a e specific artei lui Creanga si se aplica asupra unor texte cu o structura stilistica mai complexa, de exemplu in pasajul: "Apoi lasa-ti, baiete, satul, cu tot farmecul frumusetilor lui si pasa de te du in loc strain si asa de departe, daca te lasa pardalnica de inima!
Si doar ma si sileam eu, intr-o parere, s-o fac a intelege pe mama ca pot sa ma si bolnavesc de dorul ei". Acum Nica face haz de necaz. Observam ca alterneaza aici atat formele verbale de persoana a Ii-a "lasa-ti", "pasa", "te du" cu cele de persoana I "ma sileam eu", "pot sa ma bolnavesc" cat si sensurile verbului "a lasa": "lasa-ti, baiete, satul" paraseste-ti, baiete, satul ; "daca te lasa pardalnica de inima" daca iti ingaduie.
Se subliniaza astfel buna dispozitie a povestitorului. Cand intra caruta lui mos Luca in Iasi, oamenii il tot iau peste picior. Nica pune un tol peste el si peste Zaha-ria si i se adreseaza batranului cu ironie: "- Mos Luca, de te-a intreba cineva, de-acum inainte, de ce trag caii asa de greu, sa-i spui ca duci niste drobi de sare de la Ocna, si las daca nu te-a crede fiecare!
Si inca un exemplu: "Caci nu va para saga: de la Neamt pana la Iasi e catu-i de la Iasi pana la Neamt, nici mai mult, nici mai putin. Si mai bine sa ramai pe loc, Ioane, chiteam in mintea mea cea proasta" Cand se fugaresc sau se harjonesc, cand se bat, cand plang si cand rad, cand le e foame si sete si frig, personajele cheltuiesc o mare cantitate de energjie" G.
In planul expresiei, consecinta va fi frecventa ideii de superlativ realizata printr-o gama de procedee variate si originale. De exemplu, autorul spune: "Mos Luca era tulburat din cale-afara"; " smartoagele lui de cai erau vlaguiti din cale-afara": "mort-copt, trebui sa fac pe-cheful mamei"; "Mama atunci ma si ia rapede-rapede la pornit" unde avem de-a face cu superlativul "insusirii" nu al "actiunii".
Efecte comice obtine scriitorul prin imbinari neasteptate de cuvinte. Cand Nica si Zaharia ajung in caruta lui mos Luca, "era dimineata inainte de taierea capulii Sfantului Ioan Botezatorul Termenul "surgun" este varianta invechita pentru "surghiun", sinonim cu neologismul exil; este un cuvant intrat in lexicul pasiv al limbii noastre dar care apartinea, cand era inca viu, si altor graiuri, nu numai celui moldovenesc ; a fi deci in surghiun si a fi trimis dracului pomana inseamna a te afla intr-o situatie limitS foarte dramatica.
Participarea afectiva a scriitorului la evenimentele pe care insusi le evoca, sugestia prezentei sale vii in miezul faptelor si langa propriile sale personaje se realizeaza printr- un cumul de procedee artistice. Angajarea sa afectiva la cele narate se face prin dativul etic, in cadrul dialogului: "Ei apoi?! Stiutu-v-am eu ca si voi mi-ati fost de-acestia? Exceptionala capacitate a lui Creanga de a folosi limba vorbita pentru a exprima ganduri, atitudini, stari sufletesti variate se exprima printr-o multitudine.
Cand este luat peste picior de un "flacaoan al dracului", mos Luca zice: "I-au zi, mai! Dac-ar sti el, chiolhanosul si ticaitul, de unde-am pornit asta-noapte, s-ar strange lioarba acasa, n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei Patruzecile mane-sa de golan! Daca n-a stat oleaca, sa-1 invat eu de a mai lua alta data drumetii in ras!
Remarcam prezenta exclamatiei, procedeu stilistic des folosit in text, prin care autorul isi exprima mirarea, cu multiplele si variatele ei nuante. In pasajul citat se exprima indignarea cea mai puternica, mergand pana la invectiva "patruzecile mane-sa de golan! Intre procedeele de stil vobit, deseori apare la Creanga particula demonstrativa "iata", cu variantele ei fonetice "iaca", ori de cate ori vorbitorul se arata surprins oarecum de ivirea neasteptata a unei persoane sau a unui eveniment: " De aceea baietii au mers intre Podu-Leloaie si Iasi mai mult pe jos decat in caruta, caci "zmeii,.
Oralitatea stilului este sporita si de locutiunile verbale intalnite in text: cand Zaharia isi indeamna tovarasii sa porneasca la drum, acelasi mos Luca ii raspunde: "- Ca bine zici, dascale Zaharia! Marea lor plasticitate serveste la sugerarea linei semnificatii oarecum abstracte. Alte exemple: "A stricai orzul pe gaste", "s-a dus vestea ca de popa tuns" ceva ifesit din comun , sunt expresii care atesta marea originalitate a lui Creanga.
Repetitia, procedeu stilistic de asemehea caracteristic pentru vorbirea populara, apare foarte des la Creanga. Se repeta interjectiile: "Ei, ei, mai Zaharie, zjic eu"; sau "Ei, apoi?! Stiutu-v-am eu ca si voi mi-ati fost de-acestia! Variate sunt aspectele repetarii verbului; ca exemplu: "Nu ma duc, mama, nu ma duc la Socola!
0コメント